Adevarata amenintare atomica iraniana provine de la fragilitatea sistemului nuclear civil mai degraba, decat de la eventualele bombe atomice care ar putea fi produse pe plan local.
Cel putin asa sustine cotidianul The New York Times, care dedica un amplu material situatiei din Iran, in ceea ce priveste pericolul nuclear real - cu totul altul decat cel regasit in multe articole mai mult sau mai putin propagandiste.
Partea cea mai putin controversata a programului nuclear iranian este de fapt si cea mai periculoasa: centrala nucleara din Bushehr, care produce energie electrica sub "gestiune" ruseasca, reprezinta o amenintare si pentru tarile vecine.
Desi oficial controlata de Agentia Atomica Internationala, centrala este considerata de multi observatori drept versiunea iraniana a celebrului Cernobal sovietic.
Arabia Saudita, Kuwaitul si Bahrainul, ale caror coaste se afla la numai cateva sute de kilometri distanta de acest punct nevralgic iranian, sunt ingrijorate de recentele probleme de functionare identificate de inginerii rusi tocmai intr-un moment in care se pregatea operatiunea de predare a intregii instalatii, tehnicienilor locali.
Din pricina acestor neajunsuri tehnice, centrala a fost inchisa inca din luna octombrie a anului trecut, dar aceasta masura nu are darul de a linisti nici pe departe tarile vecine.
Ciudateniile unui ambitios proiect nuclear
Ambitia iranienilor de a avea dezvolta un program nuclear propriu, care sa asigure necesarul intern de energie electrica, a condus se pare, la construirea pripita a unei centrale atomice, fara a se acorda atentia cuvenita factorilor ambientali de o importanta fundamentala in astfel de cazuri.
Nu numai ca centrala a fost amplasata mult prea aproape de mare, dar punctul ales pentru construirea acesteia se afla situat la nivelul unei falii seismice active, intr-o pozitie care o expune in mod deosebit unor posibile accidente cu consecinte de-a dreptul catastrofale pentru intregul Golf Persic si pentru tarile din aceasta regiune.
Instalatiile sunt vechi - constructia centralei a fost demarata de germani in ani '70 si reluata dupa ani de intrerupere, datorata revolutiei si razboiului cu Iraqul, pentru a fi pusa efectiv in functiune abia in anul 2010, intr-o formula de-a dreptul incredibila: 24% constructie germana, 36% iraniana si 40% ruseasca - o reteta care mai devreme sau mai tarziu avea sa-si demonstreze potentialul distructiv.
Inca de la inceputul activitatii sale, centrala s-a confruntat cu o serie de probleme de natura tehnica, iar evenimentele nedorite au continuat de-a lungul anilor, cu o frecventa mai mult sau mai putin sporadica.
Ingrijorarea in zona este asadar cat se poate de justificata, mai cu seama in conditiile in care e putin probabil ca iranienii sa detina capacitatile necesare pentru a face fata cu succes unui dezastru nuclear, subliniaza sursa.
Citeste si: Iran/Netanyahu: Gata de atac daca va fi necesar
Din pricina acestor neajunsuri tehnice, centrala a fost inchisa inca din luna octombrie a anului trecut, dar aceasta masura nu are darul de a linisti nici pe departe tarile vecine.
Ciudateniile unui ambitios proiect nuclear
Ambitia iranienilor de a avea dezvolta un program nuclear propriu, care sa asigure necesarul intern de energie electrica, a condus se pare, la construirea pripita a unei centrale atomice, fara a se acorda atentia cuvenita factorilor ambientali de o importanta fundamentala in astfel de cazuri.
Nu numai ca centrala a fost amplasata mult prea aproape de mare, dar punctul ales pentru construirea acesteia se afla situat la nivelul unei falii seismice active, intr-o pozitie care o expune in mod deosebit unor posibile accidente cu consecinte de-a dreptul catastrofale pentru intregul Golf Persic si pentru tarile din aceasta regiune.
Instalatiile sunt vechi - constructia centralei a fost demarata de germani in ani '70 si reluata dupa ani de intrerupere, datorata revolutiei si razboiului cu Iraqul, pentru a fi pusa efectiv in functiune abia in anul 2010, intr-o formula de-a dreptul incredibila: 24% constructie germana, 36% iraniana si 40% ruseasca - o reteta care mai devreme sau mai tarziu avea sa-si demonstreze potentialul distructiv.
Inca de la inceputul activitatii sale, centrala s-a confruntat cu o serie de probleme de natura tehnica, iar evenimentele nedorite au continuat de-a lungul anilor, cu o frecventa mai mult sau mai putin sporadica.
Ingrijorarea in zona este asadar cat se poate de justificata, mai cu seama in conditiile in care e putin probabil ca iranienii sa detina capacitatile necesare pentru a face fata cu succes unui dezastru nuclear, subliniaza sursa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*Va rugam utilizati un limbaj decent. Multumim.